Covid19, cunoscut și ca SARS-CoV-2, ne trimite acasă. Ce drepturi au părinții în contextul dat? (1)

covid19 empty office

Covid19, cunoscut și ca SARS-CoV-2, ne trimite acasă. Știm cu toții că se anunță vremuri grele și ne întrebăm ce opțiuni avem. Mulți se întreabă dacă angajatorii îi vor plăti în continuare. Am încercat să sintetizez în câteva articole posibilele variante ce vor fi aplicate de angajatori în perioada următoare. Probabil vor apărea mai multe directive/comunicate ale guvernului care vor stabili facilități pentru angajatori. În situația aceasta, lucrurile se vor schimba.

Șomajul Tehnic – suspendarea temporară a activității

Cel mai vehiculat în ultima perioadă este Șomajul tehnic. Conform Codului Muncii (art. 52 alin. (1) lit. c)), contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în situația întreruperii sau reducerii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale  sau similare.

Decizia suspendării se face unilateral, prin decizia angajatorului iar pe durata acesteia salariații vor rămâne la dispoziția angajatorului pentru a relua activitatea la momentul încetării motivelor ce au dus la această situație (cf. art. 53 alin (2) din Codul Muncii).

Conform articolelor 52 alin. (3) și art. 53 din Codul muncii, pentru reduceri temporare ale activității care depășesc 30 de zile lucrătoare:

  • Angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situației care a cauzat reducerea programului, după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unității sau a reprezentanților salariaților, după caz;

sau

  • Angajatorul va plăti din fondul de salarii o indemnizație, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat salariaților implicați în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfășoară activitate.

Conform Codului Fiscal, pentru indemnizația acordată pe perioada suspendării temporare de către salariații ce nu prestează activitate, se vor suporta atât contribuțiile sociale cât și impozitul, fiind vorba despre un venit asimilat salariilor, suportat din fondul de salarii propriu al angajatorului.

Cel mai probabil angajatorii nu sunt confortabili cu această variantă întrucât continuitatea businessului este pusă în dificultate dacă salariații sunt plătiți cu 75% fără să lucreze. Dacă vor apărea noi prevederi din partea conducerii statului prin care angajatorii să fie ajutați în contextul Covid19, rămâne de văzut.

Companii mari din România au apelat deja la această soluție, și un exemplu este Ford România: https://www.mediafax.ro/economic/ford-romania-trimite-6-000-de-angajati-in-somaj-tehnic-18993990

Ceva în Apă

ceva în apă

Te-ai întrebat vreodată cât de departe poți merge într-o situație limită? După ce citești ”Ceva în apă”, e posibil să o faci.

“Ceva în apă” este o carte care m-a ținut în suspans și care m-a făcut să citesc până târziu în noapte, de nerăbdare să aflu ce se întâmplă în continuare. Asta nu mi s-a mai întâmplat de ceva timp. Deși este cartea de debut a autoarei Catherine Steadman (actrița din ”Downtown Abbey”), mi-a plăcut foarte mult cum e construită acțiunea și cum sunt dezvăluite treptat detalii  menite să te țină în “priză”. Un thriller ”corect” aș putea adăuga, pe care îl puteți cumpăra chiar și online, inclusiv de la editura Nemira.

Este o poveste incitantă, care ne arată cum se schimbă vieți pornind de la o întâmplare banală. Povestea te prinde încă de la prima pagină, unde apare întrebarea: ”Te-ai întrebat vreodată cât îți ia să sapi un mormânt?”. Ne dezvăluie apoi treptat cum ajungem de la ”cuplul perfect” la ”crima perfectă”. Personal, pe mine m-a făcut să mă întreb cât de departe aș fi dispusă să merg în anumite situații. De fapt, nu neapărat dispusă, cât capabilă.

Mi-a plăcut foarte mult și povestioara de la care spune autoarea că a pornit idea romanului și pe care o găsiți aici: https://hello-sunshine.com/post/what-inspired-catherine-steadman-to-write-something-in-the-water?fbclid=IwAR0JqZHEADpQvvXQ0W5pKK0nYtMZ9BfI6C2d_a1b8glNJJPnOlud7LaSqeM.

Am aflat chiar că au fost deja cumpărate drepturile de ecranizare ale romanului de către Hello Sunshine, compania deținută de Reese Whiterspoon așa că aștept nerăbdătoare și entuziasmată să văd filmul. Dacă va fi pe modelul serialului ”Marile minciuni nevinovate”, inspirat tot după o carte și produs de aceeași companie, e clar că îmi va plăcea.

8 Martie – La mulți ani! Dar cui?

Ziua Mamei versus Ziua Internațională a Femeii – o dezbatere pe care am tot auzit-o zilele acestea. Oare ce sărbătorim pe 8 martie? Oare ce îmi doresc să transmit fiicelor mele că se sărbătorește pe 8 martie?

Ziua Internațională a Femeii

Conform Wikipedia, pe 8 Martie celebrăm Ziua Internațională a femeii pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și lupta împotriva discriminării și violenței care din păcate își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii.

A fost adoptată ca sărbătoare internațională (și chiar zi ilberă în unele state) începând cu anul 1975. Totuși, pentru prima dată, Ziua Internațională a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie 1909, printr-o declarație a Partidului Socialist din America.

Astfel, profităm de Ziua Internațională a Femeii pentru a aduce în atenția tuturor reușitele femeilor dar și greutățile sociale încă valabile, cu scopul de a diminua sexismul și de a promova feminitatea.

Ziua Mamei în România și Bulgaria

În continuare sunt multe persoane în România care urează La mulți ani numai mamelor în data de 8 martie. Asta pentru că în România și Bulgaria s-a păstrat obiceiul de a face daruri mamelor, bunicilor, educatoarelor și învățătoarelor. Înțeleg că pentru comuniști femeia nu era importantă decât pentru a naște copii, aducându-și astfel aportul la bunăstarea tarii. Pentru comuniști, nu erau importante femeile decât după ce deveneau mame și dacă dădeau naștere cât mai multor copii. Nu țineau cont de drepturile femeilor și au ajuns până acolo unde interziceau contracepția și avorturile.

Până la urmă, mamele și bunicile noastre chiar merită să fie sărbătorite pentru tot ce au trăit și suportat în vremurile acelea. Chiar merită o zi a lor. Nu văd de ce să nu alegem fiecare femeia pe care vrem sa o celebrăm pe 8 Martie. Fie că e mamă, soră, fiică, fiecare dintre noi poate alege cui să îi ureze.

Din partea mea, La mulți ani tuturor femeilor, fetelor și mamelor! La mulți ani super eroinelor și prințeselor!

Te iubesc orice-ai face

carte pentru copii si parinti

Carte pentru copii scrisă de Ioana Chicet Macoveiciuc și ilustrată de Lavinia Trifan

„Te iubesc orice-ai face” este una dintre noile cărți pe care i le-am luat micuței mele pentru a fi citite inainte de somn.

Entuziasmată, i-am povestit pe scurt despre ce e vorba:

-Cartea aceasta este cu o fetiță foarte curioasă pe nume Ema.

-Cum adica „foarte curioasă”?

-Adică vrea să știe foarte multe lucruri și face diverse experimente: testează mâncarea cățelului, scoate hăinuțele din dulap, pune mânuța pe ceva fierbinte deși mama ei o avertizează că e periculos și multe altele. După fiecare boroboață însă, vrea să știe dacă mami o iubește încă.

-Păăăăiiii, și eu te iubesc. Dar eu nu am cățel și nu am mâncat din mâncarea lui, iar boabele pe care le pune Sanda (n.r. vecina de la parter) pisicuțelor de la bloc, miroase taaaare urât. Iac!

-Dar nu e despre tine, ci despre o altă fetiță.

-Cum spuneai ca o cheamă? Tot Diana?

-Nu, mama, o cheamă Ema pe fetița din carte.

-Dar și eu mai fac boroboațe. Mă iubești mereu?

-Mereu mereu. Până la cer și înapoi de o mie de ori.

-Haide, citește-mi și îmi mai citește si tati diseară la somn că vreau să știu ce face fetița asta. Codoasă ziceai că e?

I-am citit și ne-am adus aminte râzând și de momente când Di a făcut propriile experimente. I-a citit-o și tati de câteva zeci de ori și de fiecare dată, Di trage noi concluzii și ne explică cum se simte ea când face boroboațe și când simte că o iubim orice s-ar întâmpla.

Te iubesc orice-ai face, indiferent de vârstă

E o carte care aduce bucurie și speranță tuturor din familie, de la mic la mare. O carte care ne învață pe toți că cel mai important e să ne iubim și să știm că indiferent de situație, suntem aici unul pentru altul. Te iubesc orice-ai face este o carte despre dragostea neconditionată.

Am descoperit cărțile Ioanei Chicet-Macoveiciuc de curând și abia aștept să le citim pe toate. Găsiți pe site-ul ei mai multe detalii despre cum puteți cumpăra cărțile și lista lor completă.

Atenție la neatenție

Prim ajutor – Tehnici prin telefon în situații de urgență. Lovitura la cap.

Prim ajutor – tehnici prin telefon – sună optimist nu? Totusi, câți s-au speriat citind titlul? Ei bine, eu m-am speriat foarte rău când am experimentat cea de-a doua întâlnire cu salvatorii. Îi țineți minte? Sunt cei care te ajută și te vor calm și stăpân pe situație. Am povestit despre prima întâlnire cu ei aici.

Când avea Di 9 luni, într-o vineri din Octombrie 2015, am fost la un control de rutină la cardiologie și, în drum spre casă vorbeam cu tati despre cum am putea petrece restul zilei, ca să ne bucurăm la maxim de ziua în 3.

Situații de urgență când nu te aștepți

În fața blocului era administratorul cu care ne-am oprit un pic la discuții deoarece era cam frig în casă și știam că blocurile din jur sunt deja încălzite. Am aflat astfel ca trebuie dat drumul la căldura doar la noi pe scara, deoarece cineva oprise instalația cand a făcut niște reparații, doar că nu avea cine. Tati a vrut să salveze oamenii de la îngheț așa că s-a oferit să își schimbe hainele și să coboare în subsol. Urma să se vadă cu administratorul în fața blocului în 10 minute pentru a duce la sfârșit operațiunea de salvare.

Mergem in casă, ne îmbrăcăm comod iar tati iese.

Eu și Di ne ducem in sufragerie unde mândra se târăște până la mobilă și se ridica singură pentru tura obișnuită de mers. Eu stau lângă ea. Mă uit la ceas curioasă cât mai avem până la ora de somn și deodată se aude un țipăt, urmat de plâns. Era țipătul acela specific…cand întâi se face liniste ca să se încarce practic și apoi urlă din toți rărunchii.

O iau in brate si avea fața plină de sânge. Își lovise arcada de marginea mobilei. Panică. Îl sun pe tati dar avea telefonul în casă.

Sun la 112. Sunt sigură că m-au verificat în baza de date pentru că știau că apelasem la ei si cu o lună și jumătate în urmă.

Prim ajutor – tehnici prin telefon

Mi-a explicat domnul de pe ambulanță că trebuie sa fiu calmă si să încerc să nu mai plâng pentru că ei deja vin spre noi. Mi-a zis să iau un prosop, să îl ud cu apă rece și să presez pe rană. M-a încurajat spunând că dacă a plâns după lovitură, e foarte bine, însemnând că a fost tot timpul conștientă.

Mi-a zis să ne îmbrăcăm pentru că ne vor duce la un spital și afară e frig și dacă pot pregăti și o copie după certificatul de naștere e perfect. Dacă nu, mă ajuta ei când vin dar să țin cont că timpul e prețios.

A venit și soțul între timp victorios dar plânsul meu și al micuței i-au cam distrus momentul de glorie.

A venit SMURDul și am plecat spre spital. Di a râs tot drumul, amuzată fiind de sirenă și viteza cu care mergeam. Eu am plâns.

La spital ne-au preluat imediat și ne-a explicat doamna doctor că e important să știm dacă e totul în regulă și ne recomandă să îi facem o tomografie. Fiind mică, doamna doctor a zis că nu va sta dar nici nu o poate seda așa ca ma roagă să o culc.

4 ore

Atât a durat sa adoarmă Di. Eram lângă camera cu computerul tomograf cu încă 2 copilași și părinții lor și cântam toți. Asistentele au stins lumina ca să ne ajute iar când venea câte o urgență la tomograf, vorbeau în șoaptă. 4 ore de cântece și șușoteli. Dar am reușit. Nu a fost rău dar nici bine.

Am ajuns acasă la ora 20.

Am decis sa particip la un curs de prim ajutor.

Pofte de bebeluș

mom feeding baby

Sau cum a mâncat Di merdenele o singură dată în viață

Ce să nu îi dai bebelușului să mănânce și ce faci în situații de urgență?

Sunt convinsă că fiecare mamă are grijă de copilul ei și nu i-ar face rău intenționat. Există totuși momente când ceva se întâmplă și trebuie să apelăm la specialiștii în situații de urgență pentru ajutor deoarece ceasul rău, pisica neagră, karma sau pur si simplu neatenția și-au făcut simțită prezența. Cum ziceam aici, toți greșim.

Prima întâlnire cu salvatorii a fost când Di avea puțin peste 7 luni. Era o zi absolut normală și soacra mea mi-a adus merdenele. De-li-cios!

Di era la începutul diversificării și toate rudele noastre aveau grijă să îmi repete sistematic „copilul nu trebuie hrănit după cărți ci trebuie să îi dai să guste orice” și preferata mea „Nu vezi că se uită în gura ta și îi este poftă? Trebuie să guste”.

Și i-am dat orice. I-am rupt puțin din foietajul merdenelei – cam cât o unghie mică de bebe. Micuța a molfăit (ar fi prea mult zis „mâncat”) și părea încântată de noul gust așa că eu, ca o mamă bună care nu vrea să își priveze copilul de marea bucurie a vieții – merdenelele, i-am mai dat o bucățică.

Și bebelușa s-a înecat. Bănuiesc (acum, că atunci nu mai știam nici cum mă cheamă) că acea bucățică a rămas blocată pe gâtul lui Di și de aici tendința de a regurgita.

Ce am văzut atunci: copilul meu se învinețise și nu putea respira. Eu am început să plâng. Soțul a luat copilul și l-a întors cu capul în jos ca și măsură de prim ajutor (puteti vedea aici cum se procedează). Copilul horcăia și căpătase o culoare ușor străvezie. Pe scurt – mintea mea o ia razna în situații de urgență dar am noroc cu soțul că încearcă să pară stăpân pe situație.

În situații de urgență, sunăm la 112

Primele informații care ți se cer sunt urgența și vârsta persoanei. Și ți se cere sa rămâi calm. Ți face apoi legătură cu ambulanța și ți se prezintă câteva manevre de prim ajutor. Ți se cer mai multe detalii despre starea generală a persoanei care are nevoie de ajutor. Și ți se cere sa rămâi calm. Nu rămâi calm și plângi pentru că te gândești că ai stricat copilul. Cel puțin atât am putut eu când am văzut copilul colorat horcăind cu capul în jos. Nu reactionez bine in situatii de urgenta.

După câteva minute vin salvatorii. 2 pompieri SMURD intră și vor să vadă pacientul. Copilul între timp își revenise dar respira ceva mai greu și tușea ușor – semn că își iritase puțin gâtul.

„Of, micuțo. Văd că ești mai bine. Cu ce ai reușit să te îneci tu, bebelușule drăguț? Cu lăptic?”

Răspund timidă printre suspine: „Nu. Cu merdenea.”

Toată lumea a râs. Mi-au explicat ei cum e cu mâncarea la bebeluși și cu merdenelele și ne-am relaxat. Mi-au povestit despre ce să nu îi dai bebelușului să mănânce în primul rând.

Mi-au explicat încă o dată că cel mai important e să rămâi calm și să acorzi primul ajutor copilului pentru că uneori ei ajung prea târziu.

Să rămână ei calmi. Eu plâng și sufăr pentru copilul meu și nu îi mai dau merdenele.

Poziții inedite de alăptare și alte gafe

Despre schimbările creierului în timpul sarcinii și după naștere și cum ajungem să facem gafe.

Despre schimbările creierului în timpul sarcinii și după naștere, am tot citit. Înțeleg că, în principal, ne sunt afectate cogniția, intuiția, memoria. Unele studii spun că practic are loc o regresie. Altele, din contră, explică pe larg cum creierul femeii se pregătește în timpul sarcinii (în fapt, ia o pauză) pentru a acumula cunoștințe noi după naștere și astfel, devenim mai deștepte. Mai mult de atât, sunt reduse frica și anxietatea și dezvoltăm noi capacități din punct de vedere al eficienței, creativității, abilităților de negociere, inteligenței emotionale.

Prefer a doua teorie – cea cu dezvoltarea. Cine e interesat sa afle mai multe detalii, poate citi cartea The Mommy Brain: How the Motherhood Makes Us Smarter, de Katherine Ellison. Am găsit și un articol tare fain pe aceeași temă aici.

Ne dezvoltăm și totuși facem gafe

Cred că toate aceste lucruri noi care ne fac mai deștepte se blochează în zona de asimilare. Superputerile care ne upgradează la versiunea noastră mai bună nu sunt mereu compatibile cu baza. De aceea, întâmpinăm diverse reacții adverse:

  • șters bebelușul la ochi cu apa micelară în loc de ser fiziologic;
  • telefon uitat la farmacie și găsit după ce am terminat cumpărăturile în supermarket;
  • pus telecomanda în frigider;
  • conversații interminabile despre cum și cât face bebe caca – chiar și cu persoane neimplicate direct;
  • îmbrăcat hainele pe dos – atât pe bebe cât și pe mine;
  • uitat numele persoanelor pe care le știm de mult timp – mă rog…aici mereu am stat prost;
  • uitat legumele pentru bebe puse la fiert până când am ars cratița etc.

Cea mai amuzantă gafă

Cea mai amuzantă gafă nu există. Toate sunt amuzante. Dar numai după o perioadă pentru că pe moment e totul tragic.

Pe la 5 dimineata micuta Mara s-a trezit să mănânce iar eu am luat-o în pat lângă mine ca să pot dormi în continuare. După câteva minute în care nu am înțeles de ce se tot zbate și nu vrea să mănânce, m-am uitat mai bine la ea și am observat că e cu spatele la mine așa că am schimbat “poziția”.

Vestea bună e că dacă ne aflăm în primul scenariu, cel cu regresia, totul va reveni la normal în scurt timp.

Iar daca ne aflăm în cel de-al doilea, e și mai bine: ne dezvoltăm. Devenim versiuni mai bune ale noastre.

Voi ce întâmplări de genul acesta va amintiți? În ce teorie credeți mai mult când e vorba despre schimbările creierului în timpul sarcinii și după naștere?

De ce PoveștiCuMami.ro

De ce nu? Mamele și prietenele lor au foarte multe povești, experiențe, glume, întâmplări și frustrări de împărtășit. Chiar și rețete.

Mame bune?

În ultimii ani am căutat resurse și informații legate de ceea ce înseamnă să fii mamă, ba, mai mult, ce presupune să fii o mamă bună. Am ajuns în diverse grupuri de discuție pe rețelele sociale și la evenimente variate pe această temă.
Totuși nu am găsit nicăieri ACEA ”mamă bună”. Am identificat însă mame de la care să mă pot inspira. Și foarte important: am descoperit empatia.

Acceptare

Am cunoscut și mame deprimate, care și-au pierdut încrederea în sine
și care nu au înțeles că toți oamenii greșesc. Iar asta e de cele mai multe ori din cauza presiunii puse de către societate, familie, prieteni. Greșelile nu trebuie să ne pună piedici. Ele ne ajută mereu să învățăm și să devenim variante mai bune ale noastre.

Înțelegere

După cinci ani și după doi copii, înțeleg că a fi o mamă bună nu este despre ce ești dispus să faci pentru copilul tău. Nu este nici despre ce spun cei din jur că este bine să faci pentru copilul tău.

Ar trebui să fie despre cât de fericită ești. Despre cum poți împărtăși această fericire copiilor tăi, familiei și celorlalți. Am înțeles că pentru a crește copii echilibrați trebuie să îți găsești propriul echilibru și să înveți să ai încredere în instinctul tău.

De ce?

Acest blog există pentru a învăța împreună și pentru a arăta că indiferent de situație, instinctul e acolo mereu și merită să ne bazăm pe el. Chiar dacă greșim (și o facem toți! – las aici un link haios
https://www.boredpanda.com/funny-parenting-fails/?utm_source=google&utm_medium=organic&utm_campaign=organic) și nu suntem la nivelul acela de “bunătate” la care tindem, merită să vedem partea bună a lucrurilor. E bine să mergem mai departe doar cu învățămintele, nu și cu frustrările.

Acest blog este modul nostru de a ne confesa, de a ne accepta și poate de a ne vindeca.