Te iubesc orice-ai face

carte pentru copii si parinti

Carte pentru copii scrisă de Ioana Chicet Macoveiciuc și ilustrată de Lavinia Trifan

„Te iubesc orice-ai face” este una dintre noile cărți pe care i le-am luat micuței mele pentru a fi citite inainte de somn.

Entuziasmată, i-am povestit pe scurt despre ce e vorba:

-Cartea aceasta este cu o fetiță foarte curioasă pe nume Ema.

-Cum adica „foarte curioasă”?

-Adică vrea să știe foarte multe lucruri și face diverse experimente: testează mâncarea cățelului, scoate hăinuțele din dulap, pune mânuța pe ceva fierbinte deși mama ei o avertizează că e periculos și multe altele. După fiecare boroboață însă, vrea să știe dacă mami o iubește încă.

-Păăăăiiii, și eu te iubesc. Dar eu nu am cățel și nu am mâncat din mâncarea lui, iar boabele pe care le pune Sanda (n.r. vecina de la parter) pisicuțelor de la bloc, miroase taaaare urât. Iac!

-Dar nu e despre tine, ci despre o altă fetiță.

-Cum spuneai ca o cheamă? Tot Diana?

-Nu, mama, o cheamă Ema pe fetița din carte.

-Dar și eu mai fac boroboațe. Mă iubești mereu?

-Mereu mereu. Până la cer și înapoi de o mie de ori.

-Haide, citește-mi și îmi mai citește si tati diseară la somn că vreau să știu ce face fetița asta. Codoasă ziceai că e?

I-am citit și ne-am adus aminte râzând și de momente când Di a făcut propriile experimente. I-a citit-o și tati de câteva zeci de ori și de fiecare dată, Di trage noi concluzii și ne explică cum se simte ea când face boroboațe și când simte că o iubim orice s-ar întâmpla.

Te iubesc orice-ai face, indiferent de vârstă

E o carte care aduce bucurie și speranță tuturor din familie, de la mic la mare. O carte care ne învață pe toți că cel mai important e să ne iubim și să știm că indiferent de situație, suntem aici unul pentru altul. Te iubesc orice-ai face este o carte despre dragostea neconditionată.

Am descoperit cărțile Ioanei Chicet-Macoveiciuc de curând și abia aștept să le citim pe toate. Găsiți pe site-ul ei mai multe detalii despre cum puteți cumpăra cărțile și lista lor completă.

Atenție la neatenție

Prim ajutor – Tehnici prin telefon în situații de urgență. Lovitura la cap.

Prim ajutor – tehnici prin telefon – sună optimist nu? Totusi, câți s-au speriat citind titlul? Ei bine, eu m-am speriat foarte rău când am experimentat cea de-a doua întâlnire cu salvatorii. Îi țineți minte? Sunt cei care te ajută și te vor calm și stăpân pe situație. Am povestit despre prima întâlnire cu ei aici.

Când avea Di 9 luni, într-o vineri din Octombrie 2015, am fost la un control de rutină la cardiologie și, în drum spre casă vorbeam cu tati despre cum am putea petrece restul zilei, ca să ne bucurăm la maxim de ziua în 3.

Situații de urgență când nu te aștepți

În fața blocului era administratorul cu care ne-am oprit un pic la discuții deoarece era cam frig în casă și știam că blocurile din jur sunt deja încălzite. Am aflat astfel ca trebuie dat drumul la căldura doar la noi pe scara, deoarece cineva oprise instalația cand a făcut niște reparații, doar că nu avea cine. Tati a vrut să salveze oamenii de la îngheț așa că s-a oferit să își schimbe hainele și să coboare în subsol. Urma să se vadă cu administratorul în fața blocului în 10 minute pentru a duce la sfârșit operațiunea de salvare.

Mergem in casă, ne îmbrăcăm comod iar tati iese.

Eu și Di ne ducem in sufragerie unde mândra se târăște până la mobilă și se ridica singură pentru tura obișnuită de mers. Eu stau lângă ea. Mă uit la ceas curioasă cât mai avem până la ora de somn și deodată se aude un țipăt, urmat de plâns. Era țipătul acela specific…cand întâi se face liniste ca să se încarce practic și apoi urlă din toți rărunchii.

O iau in brate si avea fața plină de sânge. Își lovise arcada de marginea mobilei. Panică. Îl sun pe tati dar avea telefonul în casă.

Sun la 112. Sunt sigură că m-au verificat în baza de date pentru că știau că apelasem la ei si cu o lună și jumătate în urmă.

Prim ajutor – tehnici prin telefon

Mi-a explicat domnul de pe ambulanță că trebuie sa fiu calmă si să încerc să nu mai plâng pentru că ei deja vin spre noi. Mi-a zis să iau un prosop, să îl ud cu apă rece și să presez pe rană. M-a încurajat spunând că dacă a plâns după lovitură, e foarte bine, însemnând că a fost tot timpul conștientă.

Mi-a zis să ne îmbrăcăm pentru că ne vor duce la un spital și afară e frig și dacă pot pregăti și o copie după certificatul de naștere e perfect. Dacă nu, mă ajuta ei când vin dar să țin cont că timpul e prețios.

A venit și soțul între timp victorios dar plânsul meu și al micuței i-au cam distrus momentul de glorie.

A venit SMURDul și am plecat spre spital. Di a râs tot drumul, amuzată fiind de sirenă și viteza cu care mergeam. Eu am plâns.

La spital ne-au preluat imediat și ne-a explicat doamna doctor că e important să știm dacă e totul în regulă și ne recomandă să îi facem o tomografie. Fiind mică, doamna doctor a zis că nu va sta dar nici nu o poate seda așa ca ma roagă să o culc.

4 ore

Atât a durat sa adoarmă Di. Eram lângă camera cu computerul tomograf cu încă 2 copilași și părinții lor și cântam toți. Asistentele au stins lumina ca să ne ajute iar când venea câte o urgență la tomograf, vorbeau în șoaptă. 4 ore de cântece și șușoteli. Dar am reușit. Nu a fost rău dar nici bine.

Am ajuns acasă la ora 20.

Am decis sa particip la un curs de prim ajutor.

Pofte de bebeluș

mom feeding baby

Sau cum a mâncat Di merdenele o singură dată în viață

Ce să nu îi dai bebelușului să mănânce și ce faci în situații de urgență?

Sunt convinsă că fiecare mamă are grijă de copilul ei și nu i-ar face rău intenționat. Există totuși momente când ceva se întâmplă și trebuie să apelăm la specialiștii în situații de urgență pentru ajutor deoarece ceasul rău, pisica neagră, karma sau pur si simplu neatenția și-au făcut simțită prezența. Cum ziceam aici, toți greșim.

Prima întâlnire cu salvatorii a fost când Di avea puțin peste 7 luni. Era o zi absolut normală și soacra mea mi-a adus merdenele. De-li-cios!

Di era la începutul diversificării și toate rudele noastre aveau grijă să îmi repete sistematic „copilul nu trebuie hrănit după cărți ci trebuie să îi dai să guste orice” și preferata mea „Nu vezi că se uită în gura ta și îi este poftă? Trebuie să guste”.

Și i-am dat orice. I-am rupt puțin din foietajul merdenelei – cam cât o unghie mică de bebe. Micuța a molfăit (ar fi prea mult zis „mâncat”) și părea încântată de noul gust așa că eu, ca o mamă bună care nu vrea să își priveze copilul de marea bucurie a vieții – merdenelele, i-am mai dat o bucățică.

Și bebelușa s-a înecat. Bănuiesc (acum, că atunci nu mai știam nici cum mă cheamă) că acea bucățică a rămas blocată pe gâtul lui Di și de aici tendința de a regurgita.

Ce am văzut atunci: copilul meu se învinețise și nu putea respira. Eu am început să plâng. Soțul a luat copilul și l-a întors cu capul în jos ca și măsură de prim ajutor (puteti vedea aici cum se procedează). Copilul horcăia și căpătase o culoare ușor străvezie. Pe scurt – mintea mea o ia razna în situații de urgență dar am noroc cu soțul că încearcă să pară stăpân pe situație.

În situații de urgență, sunăm la 112

Primele informații care ți se cer sunt urgența și vârsta persoanei. Și ți se cere sa rămâi calm. Ți face apoi legătură cu ambulanța și ți se prezintă câteva manevre de prim ajutor. Ți se cer mai multe detalii despre starea generală a persoanei care are nevoie de ajutor. Și ți se cere sa rămâi calm. Nu rămâi calm și plângi pentru că te gândești că ai stricat copilul. Cel puțin atât am putut eu când am văzut copilul colorat horcăind cu capul în jos. Nu reactionez bine in situatii de urgenta.

După câteva minute vin salvatorii. 2 pompieri SMURD intră și vor să vadă pacientul. Copilul între timp își revenise dar respira ceva mai greu și tușea ușor – semn că își iritase puțin gâtul.

„Of, micuțo. Văd că ești mai bine. Cu ce ai reușit să te îneci tu, bebelușule drăguț? Cu lăptic?”

Răspund timidă printre suspine: „Nu. Cu merdenea.”

Toată lumea a râs. Mi-au explicat ei cum e cu mâncarea la bebeluși și cu merdenelele și ne-am relaxat. Mi-au povestit despre ce să nu îi dai bebelușului să mănânce în primul rând.

Mi-au explicat încă o dată că cel mai important e să rămâi calm și să acorzi primul ajutor copilului pentru că uneori ei ajung prea târziu.

Să rămână ei calmi. Eu plâng și sufăr pentru copilul meu și nu îi mai dau merdenele.