Poziții inedite de alăptare și alte gafe

Despre schimbările creierului în timpul sarcinii și după naștere și cum ajungem să facem gafe.

Despre schimbările creierului în timpul sarcinii și după naștere, am tot citit. Înțeleg că, în principal, ne sunt afectate cogniția, intuiția, memoria. Unele studii spun că practic are loc o regresie. Altele, din contră, explică pe larg cum creierul femeii se pregătește în timpul sarcinii (în fapt, ia o pauză) pentru a acumula cunoștințe noi după naștere și astfel, devenim mai deștepte. Mai mult de atât, sunt reduse frica și anxietatea și dezvoltăm noi capacități din punct de vedere al eficienței, creativității, abilităților de negociere, inteligenței emotionale.

Prefer a doua teorie – cea cu dezvoltarea. Cine e interesat sa afle mai multe detalii, poate citi cartea The Mommy Brain: How the Motherhood Makes Us Smarter, de Katherine Ellison. Am găsit și un articol tare fain pe aceeași temă aici.

Ne dezvoltăm și totuși facem gafe

Cred că toate aceste lucruri noi care ne fac mai deștepte se blochează în zona de asimilare. Superputerile care ne upgradează la versiunea noastră mai bună nu sunt mereu compatibile cu baza. De aceea, întâmpinăm diverse reacții adverse:

  • șters bebelușul la ochi cu apa micelară în loc de ser fiziologic;
  • telefon uitat la farmacie și găsit după ce am terminat cumpărăturile în supermarket;
  • pus telecomanda în frigider;
  • conversații interminabile despre cum și cât face bebe caca – chiar și cu persoane neimplicate direct;
  • îmbrăcat hainele pe dos – atât pe bebe cât și pe mine;
  • uitat numele persoanelor pe care le știm de mult timp – mă rog…aici mereu am stat prost;
  • uitat legumele pentru bebe puse la fiert până când am ars cratița etc.

Cea mai amuzantă gafă

Cea mai amuzantă gafă nu există. Toate sunt amuzante. Dar numai după o perioadă pentru că pe moment e totul tragic.

Pe la 5 dimineata micuta Mara s-a trezit să mănânce iar eu am luat-o în pat lângă mine ca să pot dormi în continuare. După câteva minute în care nu am înțeles de ce se tot zbate și nu vrea să mănânce, m-am uitat mai bine la ea și am observat că e cu spatele la mine așa că am schimbat “poziția”.

Vestea bună e că dacă ne aflăm în primul scenariu, cel cu regresia, totul va reveni la normal în scurt timp.

Iar daca ne aflăm în cel de-al doilea, e și mai bine: ne dezvoltăm. Devenim versiuni mai bune ale noastre.

Voi ce întâmplări de genul acesta va amintiți? În ce teorie credeți mai mult când e vorba despre schimbările creierului în timpul sarcinii și după naștere?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *