Atenție la neatenție

Prim ajutor – Tehnici prin telefon în situații de urgență. Lovitura la cap.

Prim ajutor – tehnici prin telefon – sună optimist nu? Totusi, câți s-au speriat citind titlul? Ei bine, eu m-am speriat foarte rău când am experimentat cea de-a doua întâlnire cu salvatorii. Îi țineți minte? Sunt cei care te ajută și te vor calm și stăpân pe situație. Am povestit despre prima întâlnire cu ei aici.

Când avea Di 9 luni, într-o vineri din Octombrie 2015, am fost la un control de rutină la cardiologie și, în drum spre casă vorbeam cu tati despre cum am putea petrece restul zilei, ca să ne bucurăm la maxim de ziua în 3.

Situații de urgență când nu te aștepți

În fața blocului era administratorul cu care ne-am oprit un pic la discuții deoarece era cam frig în casă și știam că blocurile din jur sunt deja încălzite. Am aflat astfel ca trebuie dat drumul la căldura doar la noi pe scara, deoarece cineva oprise instalația cand a făcut niște reparații, doar că nu avea cine. Tati a vrut să salveze oamenii de la îngheț așa că s-a oferit să își schimbe hainele și să coboare în subsol. Urma să se vadă cu administratorul în fața blocului în 10 minute pentru a duce la sfârșit operațiunea de salvare.

Mergem in casă, ne îmbrăcăm comod iar tati iese.

Eu și Di ne ducem in sufragerie unde mândra se târăște până la mobilă și se ridica singură pentru tura obișnuită de mers. Eu stau lângă ea. Mă uit la ceas curioasă cât mai avem până la ora de somn și deodată se aude un țipăt, urmat de plâns. Era țipătul acela specific…cand întâi se face liniste ca să se încarce practic și apoi urlă din toți rărunchii.

O iau in brate si avea fața plină de sânge. Își lovise arcada de marginea mobilei. Panică. Îl sun pe tati dar avea telefonul în casă.

Sun la 112. Sunt sigură că m-au verificat în baza de date pentru că știau că apelasem la ei si cu o lună și jumătate în urmă.

Prim ajutor – tehnici prin telefon

Mi-a explicat domnul de pe ambulanță că trebuie sa fiu calmă si să încerc să nu mai plâng pentru că ei deja vin spre noi. Mi-a zis să iau un prosop, să îl ud cu apă rece și să presez pe rană. M-a încurajat spunând că dacă a plâns după lovitură, e foarte bine, însemnând că a fost tot timpul conștientă.

Mi-a zis să ne îmbrăcăm pentru că ne vor duce la un spital și afară e frig și dacă pot pregăti și o copie după certificatul de naștere e perfect. Dacă nu, mă ajuta ei când vin dar să țin cont că timpul e prețios.

A venit și soțul între timp victorios dar plânsul meu și al micuței i-au cam distrus momentul de glorie.

A venit SMURDul și am plecat spre spital. Di a râs tot drumul, amuzată fiind de sirenă și viteza cu care mergeam. Eu am plâns.

La spital ne-au preluat imediat și ne-a explicat doamna doctor că e important să știm dacă e totul în regulă și ne recomandă să îi facem o tomografie. Fiind mică, doamna doctor a zis că nu va sta dar nici nu o poate seda așa ca ma roagă să o culc.

4 ore

Atât a durat sa adoarmă Di. Eram lângă camera cu computerul tomograf cu încă 2 copilași și părinții lor și cântam toți. Asistentele au stins lumina ca să ne ajute iar când venea câte o urgență la tomograf, vorbeau în șoaptă. 4 ore de cântece și șușoteli. Dar am reușit. Nu a fost rău dar nici bine.

Am ajuns acasă la ora 20.

Am decis sa particip la un curs de prim ajutor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *